Hipertensiunea arterială, cunoscută și sub numele de tensiune arterială crescută, este o afecțiune cronică caracterizată prin presiunea excesivă a sângelui asupra pereților arterelor. Tensiunea arterială normală se situează sub 120/80 mmHg, în timp ce hipertensiunea este diagnosticată când valorile depășesc constant 140/90 mmHg.
Există două tipuri principale de hipertensiune: primară (esențială), care reprezintă 90-95% din cazuri și nu are o cauză identificabilă, și secundară, care rezultă din alte afecțiuni medicale precum bolile renale sau tulburările endocrine.
Hipertensiunea este adesea asimptomatică, fiind numită "ucigașul tăcut". Simptomele pot include dureri de cap, amețeli, vărsături sau probleme de vedere. Diagnosticul precoce este esențial pentru prevenirea complicațiilor cardiovasculare grave.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ACE) reprezintă o clasă importantă de medicamente antihipertensive care blochează conversia angiotensinei I în angiotensina II, reducând astfel vasoconstricția și retenția de sodiu.
Principalele inhibitori ACE utilizați în România includ Enalaprilul (5-40 mg zilnic), Lisinoprilul (5-40 mg zilnic) și Ramiprilul (1,25-20 mg zilnic). Aceste medicamente se administrează de obicei o dată pe zi, preferabil dimineața.
Inhibitorii ACE oferă protecție cardiovasculară și renală superioară, fiind deosebit de utili la pacienții diabetici. Efectele secundare pot include tusea seacă, hiperkaliemia și angioedemul. Sunt contraindicați în sarcină, stenoza bilaterală a arterei renale și în cazul hipersensibilității cunoscute la această clasă de medicamente.
Antagoniștii receptorilor de angiotensină (ARB) reprezintă o clasă modernă de antihipertensive care blochează acțiunea angiotensinei II la nivelul receptorilor AT1. Acest mecanism previne vasoconstricția și retenția de sodiu, reducând eficient tensiunea arterială.
ARB-urile prezintă avantajul major de a nu provoca tusea seacă caracteristică inhibitorilor ACE, având o tolerabilitate superioară. Efectele secundare sunt minime, incluzând ocazional amețeala și hipotensiunea. Sunt indicate în hipertensiune, insuficiența cardiacă și protecția renală la diabetici, administrându-se de obicei o dată pe zi, cu sau fără alimente.
Beta-blocantele reduc tensiunea arterială prin blocarea receptorilor beta-adrenergici, diminuând frecvența cardiacă, contractilitatea miocardică și debitul cardiac. De asemenea, inhibă eliberarea de renină, contribuind la efectul antihipertensiv.
Sunt recomandate în hipertensiunea asociată cu tahicardie, post-infarct miocardic sau insuficiență cardiacă. Contraindicațiile includ astmul bronșic, blocurile de conducere și hipotensiunea severă. Efectele secundare pot include oboseala și disfuncția erectilă. Monitorizarea presupune controlul frecvenței cardiace, tensiunii arteriale și funcției respiratorii, cu ajustarea progresivă a dozelor pentru evitarea hipotensiunii și bradicardiei.
Diureticele reprezintă o clasă fundamentală în tratamentul hipertensiunii arteriale, acționând prin eliminarea excesului de sodiu și apă din organism. Hidroclorotiazida și Indapamida sunt printre cele mai prescrise medicamente din această categorie în România, fiind eficiente în reducerea tensiunii arteriale prin scăderea volumului sanguin.
Amlodipina, Nifedipina și Lercanidipina sunt blocante ale canalelor de calciu care relaxează mușchiul neted vascular, determinând vasodilatația și reducerea tensiunii arteriale. Aceste medicamente sunt deosebit de eficiente la pacienții în vârstă și cei cu hipertensiune izolată sistolică.
Combinațiile medicamentoase frecvente includ asocierea diureticelor cu blocantele canalelor de calciu, oferind un efect sinergic în controlul tensiunii arteriale. Efectele secundare pot include edemul periferic, cefaleea și amețelile, motiv pentru care monitorizarea medicală regulată este esențială.
Controlul hipertensiunii arteriale necesită o abordare complexă care combină tratamentul medicamentos cu modificări substanțiale ale stilului de viață. Reducerea aportului de sodiu la maximum 2.3 grame pe zi și adoptarea unei diete bogate în fructe, legume și cereale integrale sunt măsuri fundamentale pentru pacienții hipertensivi din România.
Exercițiile fizice regulate, cel puțin 150 de minute pe săptămână de activitate aerobică moderată, contribuie semnificativ la reducerea tensiunii arteriale și la îmbunătățirea sănătății cardiovasculare generale.
Aderența strictă la tratamentul prescris și consultarea promptă a medicului în cazul valorilor persistente ridicate ale tensiunii arteriale sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor cardiovasculare grave.
