Hipertensiunea arterială reprezintă o creștere persistentă a presiunii sângelui în arterele sistemice, fiind definită prin valori peste 140/90 mmHg. Principalele cauze includ factorii genetici, stilul de viață sedentar, consumul excesiv de sare, stresul cronic și obezitatea. Această afecțiune poate fi asimptomatică în stadiile incipiente, motiv pentru care este denumită "ucigașul tăcut".
Hipertensiunea poate manifesta prin dureri de cap, amețeli, vărsături și palpitații. Riscurile pe termen lung includ accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic și bolile renale cronice.
Monitorizarea regulată a tensiunii arteriale și respectarea tratamentului prescris de medic sunt esențiale pentru controlul eficient al hipertensiunii și prevenirea complicațiilor cardiovasculare.
Insuficiența cardiacă este o afecțiune complexă în care inima nu poate pompa sângele în mod eficient pentru a satisface nevoile organismului. Există două tipuri principale: insuficiența cu fracția de ejecție redusă (systolic) și cea cu fracția de ejecție păstrată (diastolic). Mecanismele patologice includ deteriorarea miocardului, supraîncărcarea volumică sau de presiune.
Insuficiența cardiacă evoluează în patru stadii conform clasificării NYHA, de la asimptomatic la simptome severe în repaus. Prognosticul depinde de stadiu, etiologie și răspunsul la tratament, necesitând monitorizare medicală constantă.
Respectarea riguroasă a dozelor prescrise și monitorizarea medicală periodică sunt cruciale pentru managementul optim al insuficienței cardiace și prevenirea progresiei bolii.
Aritmiile cardiace reprezintă tulburări ale ritmului cardiac normal, clasificate în funcție de locul de origine (supraventriculare sau ventriculare) și frecvența cardiacă (tahiaritmii sau bradiaritmii). Mecanismele principale includ tulburările de formare a impulsului, tulburările de conducere și fenomenele de reentranță. Aceste afecțiuni pot fi cauzate de factori structurali cardiaci, dezechilibre electrolitica, stres sau efecte medicamentoase.
Simptomele aritmiilor variază de la asimptomatice la manifestări severe precum palpitații, dureri toracice, dispnee, amețeli sau sincope. Diagnosticul se stabilește prin electrocardiogramă, monitorizare Holter și teste de efort. Este esențial să se diferențieze aritmiile benigne de cele cu potențial letal, precum torsada de vârfuri sau fibrilația ventriculară.
Medicamentele antiaritmice sunt clasificate în patru grupe principale după mecanismul de acțiune:
Utilizarea medicamentelor antiaritmice necesită monitorizare atentă datorită riscului de efecte proaritmice. Sunt contraindicate în blocurile de conducere avansate, insuficiența cardiacă severă și anumite forme de aritmii ventriculare. Monitorizarea funcției hepatice și renale este obligatorie, iar ajustarea dozelor trebuie făcută gradual sub supraveghere medicală.
Boala coronariană rezultă din îngustarea sau obstrucția arterelor coronariene prin placile aterosclerotice, determinând reducerea fluxului sanguin către miocard. Ischemia cardiacă apare când necesarul de oxigen al miocarului depășește capacitatea de livrare a sângelui oxigenat, manifestându-se prin angină pectoris. Procesul aterosclerotic este progresiv și poate evolua către sindroame coronariene acute prin ruptura placilor instabile.
Principalii factori de risc includ hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemiile, fumatul, sedentarismul și obezitatea. Prevenția primară vizează controlul acestor factori prin modificări ale stilului de viață, dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și renunțarea la fumat. Tratamentul medicamentos preventiv poate include statine, aspirină în doze mici și antihipertensive.
Managementul anginei necesită o abordare multimodală adaptată severității simptomelor:
În cazul unui atac de angină, primul pas este administrarea de nitroglicerină sublingvală și oprirea activității fizice. Dacă durerea persistă după 5 minute, se poate repeta doza. Persistența simptomelor după a doua doză impune solicitarea asistenței medicale de urgență. Pacienții trebuie educați să recunoască semnele de alarmă și să aibă permanent la îndemână medicația de urgență.
Tulburările de coagulare reprezintă o categorie importantă de afecțiuni cardiovasculare care pot duce la evenimente trombotice grave precum accidentul vascular cerebral sau embolia pulmonară. Sistemul de coagulare normal menține echilibrul între formarea și dizolvarea cheagurilor, însă în anumite condiții acest echilibru se poate deteriora.
Terapia anticoagulantă este esențială în prevenirea și tratamentul trombozelor venoase, fibrilației atriale, valvulopatiilor și după anumite proceduri chirurgicale. Medicamentele anticoagulante disponibile în farmaciile din România includ:
Toate aceste medicamente prezintă riscuri hemoragice și necesită evaluare atentă a raportului beneficiu-risc, ținând cont de contraindicațiile specifice fiecărui pacient.
Dislipidemiile, caracterizate prin modificări ale profilului lipidic sanguin, constituie unul dintre principalii factori de risc pentru bolile cardiovasculare. Aceste tulburări includ hipercolesterolemia, hipertrigliceridemia și nivelurile scăzute de HDL-colesterol, având un impact semnificativ asupra dezvoltării aterosclerozei.
Obiectivele terapeutice variază în funcție de categoria de risc cardiovascular a pacientului. În farmaciile din România sunt disponibile mai multe clase de medicamente hipolipemiante:
Tratamentul medicamentos trebuie întotdeauna asociat cu modificări ale stilului de viață, inclusiv dietă echilibrată săracă în grăsimi saturate și activitate fizică regulată pentru rezultate optime.
