Floxin

Floxin conține ofloxacină, substanță antibacteriană înscrisă în clasificarea ATC la codul J01MA01, alături de celelalte fluorochinolone. Deși este înrudit cu ciprofloxacina, Floxin nu conține această substanță, iar dozele lui sunt diferite. Ofloxacina inhibă ADN-giraza și topoizomeraza, enzime fără de care bacteria nu își poate replica materialul genetic, astfel că germenii sensibili încetează să se mai înmulțească. Indicațiile, dozele și precauțiile de mai jos sunt preluate din RCP-ul (rezumatul caracteristicilor produsului) pe care ANMDMR l-a aprobat pentru Ofloxin 200 mg, un medicament cu aceeași moleculă.

Ofloxacina se adresează adulților cu infecții de intensitate moderată sau severă. Lista principală din RCP cuprinde infecțiile complicate ale tractului urinar, prostatita bacteriană, uretrita și cervicita, gonococice sau nu, otita medie supurată cronică, sinuzita bacteriană cronică și infecțiile intraabdominale complicate. Boala inflamatorie pelvină și tuberculoza se tratează cu ofloxacină numai în combinație cu alte medicamente. În alte afecțiuni, cum ar fi cistita acută necomplicată, infecțiile oaselor și ale articulațiilor, exacerbările acute ale BPOC, infecțiile complicate ale pielii sau diareea călătorului, medicul apelează la ofloxacină numai când antibioticele recomandate de obicei nu sunt potrivite. Alegerea se face, ideal, pe baza culturii și a antibiogramei.

Floxin este oferit în două concentrații, 200 mg și 400 mg de ofloxacină pe comprimat, fiecare cu mai multe variante de ambalaj. Deoarece Floxin este un produs de import, fotografia arată cutia de marcă din țara de origine. Comprimatul de 200 mg se potrivește schemelor cu două prize pe zi, iar cel de 400 mg acoperă, într-o singură administrare, limita superioară a dozei zilnice obișnuite.

La adulții cu funcție renală normală se folosesc de regulă 200–400 mg pe zi, într-o priză unică sau în două prize la 12 ore distanță. Infecțiile grave pot necesita 600–800 mg zilnic, iar 800 mg este doza maximă prevăzută. Majoritatea tratamentelor durează 7–10 zile; pentru cistită este uneori de ajuns o cură de trei zile, pe când prostatita presupune 600 mg pe zi, fracționat, timp de șase săptămâni. Comprimatele se pot lua indiferent de orarul meselor. Preparatele cu fier sau zinc, sucralfatul și antiacidele cu aluminiu ori magneziu scad absorbția ofloxacinei, de aceea între ele și Floxin se lasă un interval de cel puțin două ore.

Când funcția renală este redusă (clearance al creatininei sub 50 ml/min), se trece la 100–200 mg o dată pe zi. Ciroza însoțită de ascită impune o limită de 400 mg zilnic. Copiii și adolescenții sunt excluși de la acest tratament.

În nomenclatorul ANMDMR actualizat la 20.10.2026 nu apare niciun medicament cu numele Floxin. Ofloxacina pentru administrare orală este autorizată în trei produse: Ofloxin (Zentiva), Zanocin (Terapia S.A.) și Ofloxacina Laropharm, toate în comprimate filmate de 200 mg (comprimatele de 400 mg nu au autorizație în țară) și eliberate numai cu prescripție medicală. Floxal și Uniflox conțin tot ofloxacină, dar sunt preparate pentru ochi sau urechi.

Fluorochinolonele pot provoca reacții adverse rare, uneori de lungă durată sau chiar invalidante. Tendoanele, mai ales tendonul lui Ahile, se pot inflama sau rupe, fie în primele două zile de tratament, fie la luni distanță după încheierea lui. Sunt mai expuși vârstnicii, bolnavii renali, pacienții cu transplant de organ solid și cei care primesc corticosteroizi. Orice durere sau umflătură a unui tendon este un motiv de oprire imediată a tratamentului. Alte avertismente din RCP privesc nervii periferici (neuropatie), ritmul cardiac (interval QT prelungit), colita cu Clostridioides difficile și aorta, unde poate apărea un anevrism sau o disecție. Din cauza fotosensibilizării, soarele puternic și sursele artificiale de ultraviolete se evită în timpul curei și încă 48 de ore după ultima doză.

Floxin este contraindicat în caz de alergie la ofloxacină sau la alte chinolone, în epilepsie și la persoanele cu prag convulsivant scăzut, după o tendinopatie apărută sub tratament cu o fluorochinolonă, în deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, sub vârsta de 18 ani, în sarcină și în perioada de alăptare. Cine a avut o reacție gravă la un antibiotic din această clasă îl poate primi din nou doar în lipsa altor variante. Printre reacțiile adverse mai puțin frecvente, pacienții acuză stări de agitație, somn perturbat, amețeli, dureri de cap, ochi iritați, tuse, greață, diaree, crampe abdominale, prurit sau erupții cutanate. Indicația, doza și durata tratamentului sunt stabilite de medic.